Când realizezi un film despre viaţa lui Tolstoi (sau despre ultima parte a vieţii sale) eşti conştient că această producţie nu are cum să fie un succes de box-office şi că spectatori nu se vor îngrămădi să vadă filmul. Totuşi, regizorul Michael Hoffman, fără un palmares deosebit, s-a încumetat să spună această poveste emoţionantă, inspirată [...] Articolul continuă aici » mai mult →
Opposites Attack. Filmele cu adolescenţi şi studenţi nu numai că reprezintă un segment important în industria cinematografică, dar publicul ţintă vizat este cu mult mai vast decât şi-ar putea imagina orice cinefil. În primul rând vorbim de un grad de acces la informaţie mai ridicat decât orice altă categorie de vârstă şi oricât de mult s-ar bucura cinematografele de spectatorii plătitori de bilete, este posibil uneori mai mult →
Nothing is real, everything is possible. Sunt unele filme care pur şi simplu se joacă cu mintea ta umilă şi te trimit după vizionare într-o lume a întrebărilor fără răspuns. Orice ai face nu poţi găsi un fir logic al evenimentelor şi oricât ai încerca să desluşeşti semnificaţiile ascunse ale acţiunii nu numai că ajungi să te încurci mai mult, dar se mai nasc şi alte nelămuriri. Mr. Nobody intră cu siguranţă în mai mult →
În niciun caz nu mă aşteptam ca The Other Guys să fie o comedie atât de bună. Will Ferrell avea la activ destule eşecuri, în special cel care poartă numele Land of the Lost, iar Mark Wahlberg este un actor relativ mediocru care în ciuda încercărilor disperate ale producătorilor, nu prea reuşeşte să iasă în evidenţă în maniera în care prevedea scenariul. Ferrell este vedeta acestei producţii semnate Adam McKay, iar mai mult →
Faptele pe care nimeni nu le va uita. Regizorul Stanley Kramer şi-a clădit cariera cu ajutorul unor filme despre etică si probleme sociale, demontând subiecte tabu ale vremurilor sale, în special rasismul (The Defiant Ones, Guess Who’s Coming to Dinner), fapt care i-a adus laude din partea liberalilor şi critici dure din partea conservatorilor, motiv pentru care aproape fiecare film al său a adus sume uriaşe în conturile producătorilor, mai mult →
Fără îndoială, Steve Buscemi este un tip interesant. De cele mai multe ori, rămâne undeva în umbră. Poate și pentru că nu are aspectul de Don Juan, care să-i atragă pe producători/regizori să-i ofere roluri de anvergură. Dar simpla sa prezență pe genericul unui film, oferă siguranța unei experiențe plăcute. În “Interview“, însă, lucrurile stau [...] Articolul continuă aici » mai mult →
Grease is the word! Personal musicalurile nu m-au fermecat niciodată şi de aceea le vizionez când nu am nimic mai bun de făcut sau când nu vreau să gândesc prea mult. În ciuda faptului că este considerat unul dintre cele mai bune musicaluri realizate vreodată, Grease este un kitsch clasic. În momentul apariţiei, filmul a fost adorat de adolescentele vremii în aceeaşi măsură în care băieţii erau obsedaţi de Star Wars. mai mult →
Lord, what fools these mortals be! William Shakespeare’s A Midsummer Night’s Dream este una dintre cele mai reuşite adaptări cinematografice ale pieselor dramaturgului elisabetan, ridicându-se la acelaşi nivel cu seria de producţii semnate Kenneth Branagh, separându-se totodată de pedanteria acestora prin faptul că, la fel ca şi piesa originală, filmul nu se ia prea în serios. Michael Hoffman aduce a cincia ecranizare mai mult →
Când vine vorba de filme ce au în prim-plan oameni din lumea interlopă, cinematografia americană pare să îşi fi creat adevărate şabloane, portretizând mafioţi cu priviri ofuscate ce impun respect. Însă aceste şabloane par a fi fost aplicate de mult prea multe ori ajungând la un punct în care nu se mai păstrează nimic din farmecul initial, “mafioţii” din imaginile mişcătoare ale zilelor noastre milogind o mai mult →
Oameni obişnuiţi. Împrejurări extraordinare. În anul 2001, atunci când Tom Hanks şi Steven Spielberg şi-au unit încă o dată puterile, Band of Brothers reprezenta cel mai ambiţios proiect din istoria televiziunii, precum şi cea mai mare investiţie a HBO într-un program. Cu un buget de doisprezece milioane de dolari per episod, miniseria de război Band of Brothers trebuia să fie un nou standard pentru producţia de televiziune mai mult →
Jerry Bruckheimer produce filme bazate strict pe acţiune şi efecte speciale de vreo 30 de ani, aşa că până acum fie te-ai obişnuit să nu te aştepţi la ceva care îţi va schimba viaţa, fie va trebui să renunţi la ideea filmului-de-vara. În regia lui Jon Turteltaub The Sorcerer’s Apprentice e plictisitor, neoriginal, cu replici proaste şi interpretare mediocră. Se bazează (extrem de) vag pe poemul Ucenicul vrăjitor mai mult →
Câteodată alegi un film la întâmplare şi te rogi ca respectiva producţie să merite efortul minim depus. Este şi cazul My Last Five Girlfriends, un film de a cărui existenţă nu ştiam până ieri seară, însă cum povestea părea una destul de interesantă şi prietenul meu, Imdb, îmi zisese că e o comedie destul de bună, am riscat şi recunosc acum că aşteptările mi-au fost depăşite. Deşi distribuţia nu este cea mai mai mult →
